3. E timpul să redevenim celebri... [26.04.2009]

Oraşul ne face să ne pierdem identitatea. Ne amestecă într-o mare de oameni obişnuiţi si ne confundă cu aceştia. Oraşul ne imprimă rutine şi ne menţine în cotidian. Oraşul ne consumă... Oraşul este închisoarea celor care visează la creste înzăpezite, la plaje pustii, la păduri nesfârşite şi la poteci neumblate.
Vreau să evadez din obişnuit şi să mă arunc în braţele naturii! Să ajung din Sinaia la Cuibul Dorului şi de la Cuibul Dorului la Zănoaga într-o singură zi, străbătând jumătate din traseu prin zăpadă. Să campez între troiene de zăpadă, la marginea pădurii de brad şi să spun seara, înainte de culcare, poveşti cu urşi, lupi, vârcolaci şi sceleraţi. Vreau să beau ceai cald dimineţa şi să mănânc cozonac. Vreau să cobor la Scropoasa prin Cheile Zănoagei pe o ploaie torenţială. Vreau să construiesc poduri, să fac urme în zăpadă pentru cei din urma mea şi să îi ajut cu bagajele pe cei care nu mai pot. Vreau să negociez pentru preţul unei camere la cabana Scropoasa. Vreau să mă schimb de hainele ude, să mă fac comod şi să mă odihnesc puţin. Vreau să stau de vorbă cu cabanierii. Vreau să dorm o noapte într-un pat normal pentru ca dimineaţa, fiind odihnit să ajung la Dobreşti, pentru ca apoi să ma întorc înapoi la Scropoasa şi să mai rămân o noapte. Vreau să merg pâna la 7 izvoare şi apoi să plec înapoi spre Dobreşti. Vreau să merg din nou prin ploaie, iar la Dobreşti să mă opresc într-o clădire părăsită, să fac un foc şi să beau ceai cald cu biscuiţi.
Vreau să fiu din nou erou...

2. Mai am un singur dop... [04.04.2009]

Au apus vremurile energizantului "Big Party" la 1 litru. Am renunţat la bombele gri umplute cu mult prea convenabilul lichid cu gust de "Effect" dar fără efect asupra noastră, în mare parte pentru că am conştientizat că ne face rău (în cantităţi industriale) şi într-o la fel de mare parte pentru că am rămas fără bani. Energizantul ieftin a dispărut din viaţa noastră, luând cu el nopţile de canastă, de whist şi de remi (rummy), lăsându-ne doar amintiri plăcute, cearcăne şi dorinţa de a ne strânge în continuare să pierdem nopţi.

1. Am să mă-ntorc pletos... [03.04.2009]

Odiseea omului chel începe cu îngenunchierea propriei voinţe. Tunsul este acel ritual de iniţiere în procesul de împacare a omului interior cu omul de afară. Şi când maşina bâzâitoare masează ţeasta în chip ciudat, îndepărtând până la dimensiuni microscopice firele de păr, omului îi este deschisă un pic mai larg poarta către fericire. O schimbare infinit de puţin perceptibilă dar totuşi reală. Fericire de ce? Pentru că "noul" ne încântă, conformismul ne caracterizează şi liniştea sufletească ne este necesară şi suficientă.