prietenului Mădălin.
Cu raze albe, calde încep să mă disip
În tremurat de valuri, în marea de nisip...
Privesc la jungla care mistere ocroteşte;
M-aş avânta-nainte. Dar oare ce m-opreşte?
Să stau docil pe plajă în corturi de nuiele
Şi să aştept răspunsul necunoştinţei mele
Sau temerar spre culme ca zmeul ce-l înalţi
Să zbor, să caut locul unde se-ascund ceilalţi?
Căci mintea mi-e-ncurcată, credinţa mi-e-n penumbră
Şi nu ştiu cin' se-ascunde în a statuii umbră.
O, de-aş putea fi liber, rătăcitor prin timp
Să pot întoarce vremea măcar un anotimp!
Cu bunătatea vie a anilor de flori
Am fi puţin mai veseli şi-un pic mai simţitori.
Atunci pe file rupte din scrieri din trecut
Am regăsi, probabil, tot ce era pierdut.
