Odiseea omului chel începe cu îngenunchierea propriei voinţe. Tunsul este acel ritual de iniţiere în procesul de împacare a omului interior cu omul de afară. Şi când maşina bâzâitoare masează ţeasta în chip ciudat, îndepărtând până la dimensiuni microscopice firele de păr, omului îi este deschisă un pic mai larg poarta către fericire. O schimbare infinit de puţin perceptibilă dar totuşi reală. Fericire de ce? Pentru că "noul" ne încântă, conformismul ne caracterizează şi liniştea sufletească ne este necesară şi suficientă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Chelia e buna...de fapt parul mare e un inconvenient. Explicatia e simpla: atunci cand parul creste fiecare fir de par imprima scalpului o miscare inversa celei de crestere (datorita legii intertie). In consecinta parul se duce in exterior iar craniul spre interior...cu alte cuvinte devi mai prost. Ideal este sa fii chel si sa sufli tare avand fiecare orificiu cranial inchis ...atunci calota se va umfla:))
RăspundețiȘtergereslab, foarte slab....
RăspundețiȘtergereParagraf luat din Dictionarul de Psihologie. Totusi o idee pusa intr-o lumina oarecum intligenta.
RăspundețiȘtergeresa mori tu zoom! te-ai blogarat? =)) bv tie! ai unde sa iti pui ideile tale geniale! :P
RăspundețiȘtergereinteresant blog
RăspundețiȘtergeresucces in continuare
te-ar interesa un schimb de bannere ?
[ contact : sonikz_alin@yahoo.com ]
[ blogul meu : www.bodegadelacolt.blogspot.com ]
felicitari inca o data pentru blog !
"Linistea sufleteasca ne este necesară şi suficientă". Da, cei care au cunoscut o au inteles ca nimic altceva nu mai conteaza, ca este bunul cel mai de pret al omului.
RăspundețiȘtergere