3. E timpul să redevenim celebri... [26.04.2009]

Oraşul ne face să ne pierdem identitatea. Ne amestecă într-o mare de oameni obişnuiţi si ne confundă cu aceştia. Oraşul ne imprimă rutine şi ne menţine în cotidian. Oraşul ne consumă... Oraşul este închisoarea celor care visează la creste înzăpezite, la plaje pustii, la păduri nesfârşite şi la poteci neumblate.
Vreau să evadez din obişnuit şi să mă arunc în braţele naturii! Să ajung din Sinaia la Cuibul Dorului şi de la Cuibul Dorului la Zănoaga într-o singură zi, străbătând jumătate din traseu prin zăpadă. Să campez între troiene de zăpadă, la marginea pădurii de brad şi să spun seara, înainte de culcare, poveşti cu urşi, lupi, vârcolaci şi sceleraţi. Vreau să beau ceai cald dimineţa şi să mănânc cozonac. Vreau să cobor la Scropoasa prin Cheile Zănoagei pe o ploaie torenţială. Vreau să construiesc poduri, să fac urme în zăpadă pentru cei din urma mea şi să îi ajut cu bagajele pe cei care nu mai pot. Vreau să negociez pentru preţul unei camere la cabana Scropoasa. Vreau să mă schimb de hainele ude, să mă fac comod şi să mă odihnesc puţin. Vreau să stau de vorbă cu cabanierii. Vreau să dorm o noapte într-un pat normal pentru ca dimineaţa, fiind odihnit să ajung la Dobreşti, pentru ca apoi să ma întorc înapoi la Scropoasa şi să mai rămân o noapte. Vreau să merg pâna la 7 izvoare şi apoi să plec înapoi spre Dobreşti. Vreau să merg din nou prin ploaie, iar la Dobreşti să mă opresc într-o clădire părăsită, să fac un foc şi să beau ceai cald cu biscuiţi.
Vreau să fiu din nou erou...