10. Vânătoarea de satane... [24.11.2010]

[Vânătorul:]

Pădure blestemată ascunsă-n mituri sumbre,
Venit sunt de departe. Sunt vânător de umbre!
Ca să-mi urmez destinul cu cel mai mare zel
Am sabia şi scutul si coiful de oţel,
Am murgul ce nechează cu coama-n vânt, sălbatic
Născut în altă sferă, crescut doar cu jăratic
Şi învăţat s-asculte decât la al meu glas
Să zboare ca furtuna, să meargă-ncet la pas.
Mi-e sângele fierbinte şi frica mi-e străină,
Sunt zeu şi mă consumă doar setea de lumină.


[Pădurea:]

Oh, voinic ce de departe ai venit să îmi vorbeşti,
Să omori a mele umbre, oare, este ce-ţi doreşti?
Ai bătut atâta cale. Ai zburat până-n văzduh.
Gândurile-ţi sunt curate dar eşti tulburat în duh.
Pieptul tău este de stâncă, braţele atât de tari
Armele te-ncredinţează ţie însuţi zeu să-ţi pari!
Dar nu vezi în noapte răul, nici pericolul ce vine
Căci din negrul întuneric ochi haini privesc spre tine.
În desişuri te pândeşte, vajnic, răul cel mai rău:
Te întoarce deci acasă căci nu vreau să-ţi fiu călău!


[Vânătorul:]

Ascultă! Ia aminte, tu codru chinuit,
Atunci când lupţi cu răul nu-i vreme de tocmit!
Am să mă bat chiar dacă tot Iadu-ar curge roi,
N-am să mă tem o clipă şi n-am să dau 'napoi!
Când m-or vedea călare necruţător 'nainte
Vor prinde grai de groază şi morţii în morminte
Căci voi răcni în luptă: "Curajul mi-e totemul!"
Am să alung tot răul şi-am să ridic blestemul.
Şi-atunci o lume-ntreagă va şti ca la-nceput
Că răul e puternic doar când te dai bătut.


[Satana:]

M-amuzi! Cu siguranţă nu eşti nici primul care
Dorind să-nfrângă răul 'şi-nalţă braţul tare.
Şi dintre cei ce firul vieţii-aici îşi curmă
Tu nu ai să te numeri nici printre cei din urmă.
Dar îţi ofer străine, în loc de-aprig război
O şansă să fi umbră, nemuritor ca noi!
Hălăduind prin noapte, ascunşi de tot ce-i drept
O să îmi laşi arvună doar sufletul din piept
Iar eu în desfătare am să te scald din plin,
Am să te-mbrac în slavă şi-am să te-mbăt de vin!


Priveşte dar, voinice, cum lumea e-n schimbare,
Onoarea şi curajul azi nu mai au valoare.
Tot ce păstrezi în tine, credinţa ta de preţ
La ei nimic nu-nseamnă. E demnă de dispreţ.
Dar eu îţi văd în suflet şi te-nţeleg străine:
Tu vrei să lupţi cu răul, pentru supremul bine.
Dar binele acesta e, oare, şi al tău?
Cine-ar putea să spună ce-i bine şi ce-i rău?
Cine-ţi vorbeşte-n minte? Oare de cine-asculţi?
Cine te mână-n luptă? De partea cui te lupţi?


[Vânătorul:]

Ce duh venit din Iaduri ca să-ţi posede ochii
Ai invocat, satano, de tine să m-apropii?
Ce cărţi demonizate, ce jocuri de cuvinte,
Ţi-au otrăvit gândirea, drăceşti învăţăminte?
În mintea ta nebună vrei să mă vezi căzând?
Chiar dacă-aş pierde totul eu sufletul nu-l vând!
Am să mă lupt de-a pururi cu răul care vine.
Tu ai să mori 'nainte să mă omori pe mine!
Şi de mă vor răpune, am să reînvii pe loc
Din propria-mi cenuşă, din apă şi din foc!